Citate favorite (214) ”Fapte glorioase” de Ferdia Lennon

 

Scriitorul irlandez Ferdia Lennon (n. 1987) a debutat in anul 2024 cu romanul ”Fapte glorioase”, ce a repurtat un succes strălucitor, materializat și prin mai multe premii.

Se spune că Grecia antică a fost leagănul culturii europene. Așa și este, de vreme ce în vechea Eladă s-au născut și au înflorit teatrul, cu poezia, muzica și dansurile sale. Nu degeaba grecii antici aveau nouă muze!

În timpul Războiului peloponesiac (431-404 i.Hr.) Atena a lansat o expediție uriașă în Sicilia, soldată cu un eșec dezastruos. După înfrângerea de la Siracuza, șapte mii de atenieni prizonieri sunt închiși într-o carieră de piatră, sub cerul liber, și lăsați să moară de foame și de sete.

Gelon și Lampo, siracuzani săraci, olari rămași fără lucru, au fantezia de a pune în scenă o piesă, apoi două, de Euripide. Acesta este dramaturgul pe care Gelon îl adoră. Cei doi se duc la cariere, printre atenieni, pentru a recruta interpreți, pe care îi vor plăti cu mâncare și apă. Înjghebează o ”trupă” și, de aici, începe o avalanșă de întâmplări și vesele și triste, culminând cu una total neașteptată, petrecută la sfârșitul unicului spectacol. Mi se pare esențial că, sub filmul aventurilor captivante, stă oroarea provocată de atrocitățile războaielor din orice timpuri...

”- Știi ceva de Euripide? zice Gelon.

Omul suge din burduful de apă de parcă ar fi sfârcul Afroditei, iar o parte din apă i se scurge prin barbă. E roz. De-a dreptul roz. Aproape toți sunt roz, deși unii sunt chiar rosii.

- Euripide, omule, știi ceva de el?

Omul încuviințează și mai trage o dușcă. Se apropie și alți atenieni acum. Lanțurile de la picioare le zornăie. Sunt mai mulți decât credeam, chiar dacă mai puțini decât data trecută.

- Apă și brânză, zice Gelon, pentru oricine știe versuri din Euripide și poate să le recite. Dacă-s din ”Medeea” sau ”Telephus” primiți și măsline.

- Dar Sofocle? întreabă o creatură firavă, fără dinți. ”Oedip rege”?

- Du-te învârtindu-te cu Sofocle! A zis Gelon ceva de Sofocle? Tu-ți...

- Taci.

- Ei, Gelon, ziceam și eu. 

Gelon pune condițiile.

- Nu Sofocle, nu Eschil, nu alți poeți atenieni. Îi puteți recita, dacă vă face plăcere, dar apa și brânza sunt doar pentru Euripide.”

”Ei, când te uiți la atenienii ăștia, ai impresia că le vezi sufletul cum li se scurge pe nări și pe buze cu fiecare răsuflare. Simți cum pielea parcă li se usucă și se sfărâmă sub ochii tăi, că, dacă doar ai aștepta și l-ai privi suficient de mult pe unul dintre ei, s-ar face nevăzut, iar din el n-ar mai rămâne decât dinții și câteva crengi subțiri de os, iar dinții albi și oasele albe s-ar scufunda în carieră și poate, într-o zi, chiar din piatra aceea s-ar construi o casă, casa ta, iar tu vei sta treaz noaptea, în timp ce pereții vor geme, tavanul va plânge, și vei spera că nu-i nimic, doar vântul sau ploaia, și poate chiar așa și e, deși poate sunt atenienii ăia, răsuciți în pereții tăi. Gânduri ciudate. Gânduri de Hades.”

”- Da, vezi tu, problema e că nu sunteți regizori, de fapt, nu-i așa? Sunteți doi olari șomeri, care  abia dacă aveți împreună câțiva oboli. Iar bieții nenorociți din cariere nu sunt actori. Chiar dacă, la un moment dat în viețile lor, au fost, asta s-a întâmplat demult.

- Și atunci ce sunt?

Ezită.

- Muritori de foame. Mor încet de foame, pentru că adunarea noastră a luat-o razna și, peste câteva luni, n-o să mai fie. Sunt condamnați, asta sunt.”

”Pe străzi trece un car tras de patru cai, cu muzică de ditiramb ridicându-se din el. Tipul care ține hățurile poartă o mască și veșminte fluturânde. Altul, lângă el, cântă la liră, și încă unul, în spate, zdrăngăne zdravăn la kithara. Sunt și ei mascați. Cel cu lira începe să cânte. O voce de femeie, și cunoscută, pe deasupra. Cântă despre o piesă nou-nouță de Euripide, care va fi jucată mâine după-amiază în cariera principală. O singură reprezentație. Pierzi pe riscul tău. Oamenii de pe stradă rămân cu gura căscată. Nu aplaudă, dar nici nu-și dezlipesc ochii de la ei. Calul gonește pe lângă noi în tropot de copite, praf ridicat și muzică. Mult timp după ce dispare, încă mai plutește în aer un abur, iar ecourile slabe ale lirei și ale kitharei se pierd ca fumul deasupra șirului de case întunecate, în cerul violet.

- Aia a fost Alekto, să mor io!

Gelon zâmbește.

- Nu, zice. Ăsta a fost teatru.”

Citatele au fost preluate din volumul  ”Fapte glorioase” de Ferdia Lennon, de la Editura Humanitas, 2025.

Postarea face parte din seria "Citate favorite" de la Suzana.